HOME D.E. GUEST BOOK SPORT ISCRIVITI DELFINARIO LINKS COOKIE POLICY


•   Taranto, tutto pronto per la Festa di Sant'Antonio 2019
•   “Storia e Architettura”
“San Pietro: l’altra Basilica”.

•   Attenti a quei due: confronto diretto tra Mare e Terra in una sfida tra grandi chef
•   “Percorsi educativi per una società interculturale”
•   MAGNA GRECIA AWARDS 2019


•   MANDURIA (TA): La Coldiretti nella gestione del Parco dei Messapi
•   RICONOSCIMENTO NAZIONALE PER IL PIZZAIOLO TARANTINO PROFESSIONISTA MICHELE DI BARI
•   PULSANO: IL COMUNE FA COPRIRE TUTTE LE BUCHE SU VIA TARANTO



•   Riesame AIA ex Ilva: le valutazioni e richieste di Legambiente
•   Il Dossier Taranto di Legambiente sull’ex Ilva
•   GRETA CHIAMA TARANTO


•  U Tarde nuestre -
rassegna quotidiana

•  Basket
•  Atletica
•  Delfini Erranti Touch Rugby Taranto
•  Altri


Notizie
Ricorrenze
Raccolta Foto


Google
Web DelfiniErranti.Org



stampa l'articolo
Pasqua e Pasquetta
venerdì 3 aprile 2015

di Tonino Lenti

"Pasqua e Pasquetta" è l'ultimo dei quattro capitoli, che chiude questo breve racconto, che mette in evidenza
come trascorre la Settimana Santa una famiglia tarantina, nella fede e nella tradizione.
In questo caso, una coppia di anziani, tarantini veraci, della nostra Città Antica.

_____

La Settimana Santa "de Pascàle e Cuncètte".
Settimana di Passione - Al Pellegrinaggio del Giovedì Santo - Alla processione dei Misteri - Pasqua e Pasquetta.

Auguri e Felice Pasqua
Tonino Lenti


_______________









PASQUA E PASQUETTA

(Cè farisciatòrie ind’a ste feste)


Sabato Santo. Si è chiuso da poco il portale della Chiesa del Carmine, la banda con le note della marcia di Petrella mette fine alla lunga Via Crucis dell’Arcicongrega omonima. Anche Pascàle è tra gli instancabili appassionati, fermi in piazza Giovanni XXIII a sentire le ultime note della marcia funebre dell’opera Jone. Ora i Tarantini aspetteranno un anno per essere qui in piazza Carmine, come sempre.
Pascàle prende la via del Ponte per fare ritorno a casa, ma ad un tratto si gira, guarda il portale del Carmine chiuso, è l’ultimo saluto e malinconico “vòse ’u passe” verso la Città Antica. Il prossimo anno sarà anche lui qui, “Cce cambàme”, come dice un’antica espressione tarantina.
Su via Matteotti, si sofferma a guardare una vetrina e tra chitarre, spartiti e mandolini, nota un CD delle musiche della Passione, entra per acquistarlo e aggiungerlo alla particolare collezione delle sue marce funebri, poi soddisfatto attraversa il Ponte.

Intanto a casa Cuncètte lo sta aspettando per fare la spesa per il giorno di Pasqua e Pasquetta. Bussano alla porta…


-- Cce jè?
-- Cuncè, ije sò, ijapre!
-- Tu sì Pascà? E le chiave no ’nge te l’è purtate?
-- None Cuncè, l’hàgghie lassate su’o cummò, ijapre mò!

-- Nah, ca ttè stòche aspètte, c’hammà scinnèije p’a spese pe Ppasche, Pascà, no ’u sèije c’addà mangià cu nuije Rosètte? E ’na bella spese no l’hammà scè fà? E pò stè pure Carasuniedde!
-- Cuncè, no te stè arrecuèrde, Cenzìne quanne mangiò cu nuije de le Palme, disse: “Papà vide ca de Carasuniedde, no pigghiate nisciùne ’mbègne, ca vagghià purtare a Martine, hammà scè passà ’na belle sciurnàte ’n campagne”. No ’u sé Cuncè, a’u trùlle du cumbbarse Tumàse!

-- Jè raggione Pascà, cu stà cape ca me ijacchie, nah, stàmatine n’òtre pìnele m’agghie pigghiate, tenève ’a cape ca me stè sckattave, mm’à ’llegerìte ’nu piecche mò.
-- Buène almene va. Cuncè no ’nge te l’è mìse ’u mienze fazzelette ’mbronde stà vòte?
-- Pascà, no te nn’assè a’ ll’ùse tuije, vìde cce te stè ciette va. Beh, fàmme ’mbelà le scarpe e scè facìme stà spese.

-- Da ijere ca me stè ijenghie ’a cape pe stà spese Cuncè, famme arrepusà ’nu piecche mò.
-- Cè jè Pascà, t’è stangate? A piedde è venùte?
-- Cuncè, tu ’u sèije ca me piace camenà a piedde.
-- No putìve pigghià ’u pulme? Ca cè sì uagnòne? Nah, azziettete, lievete l’affanne. Cè puèrte ’mmane, Pascà?

-- Nah, hàgghie accattate ’nn òtre CD de le musiche d’a Passione. Ca no ’nge ’u tenève quiste. Tu ’u sèije Cuncè, ca no me ne fàzze perdè une.
-- Addò le pigghiate, su’a le bancarèdde, Pascà?

-- Cuncè, da quidde ca venne le chitarre fòre a’u Ponte, l’hagghie pigghiate. Cè hammà misckà scuèrcele e fave? Uè cu miette ’nu CD de mienze a’ strade, cu quidde de ’nu maijazzine?
-- Ma sparagnave però, Pascà! No ’nge avastàvene chìdde ca tenìve? Cu chìdde solde, no putèmme accattà carne e nn’anghiemme ’a vendre?

-- Cuncè, no te ne scurdà ca ’a sumana passate è spìse quindece eure pe ’na gràste ca già stè sècche. Nn’àmme sciùcate dò belle auràte a menzadije quidde ggiùrne cu quedda chiande. Tenìme ’na logge chiène- chiène de gràste, no nn’accattà chiù mò.
-- No me fà parlà Pascà, ca sciùreche ’nu sacche de solde, ogne vvòte ca scìnne.
-- Cuncè, cè hammà mettere ’nu CD cu le museche d’a passione? Cu chidde quattre graste ca stonne scittate ind’a logge?

-- Ah Pascà, da quanne t’è ’mbaràte a ddìcere ’u CD, cume t’a ijenghie ’a vocche! Mò ’mbarete ’nquarche òtre parole ’mburtante, accussì te l’astìpe pe Pasche!
-- Cuncè, no me fà parlà… Ca tu è rumàse ancora a qquanne ss’azzuppave ’a penne c’u pennine ind’a l’inchiòstre. Menumale ca pò t’è ’nzignate a fà le nasse, almene puè cundà ch’è fatte ’nu mestiere andìche, ca mò s’à pperse e vabbene…

-- È dìtte bbuène Pascà, addò le vìde chiù le nasse cu le sciùnche mò. Beh, astìpete ’u CD mò, l’anne cce vène tu siende. Dumàne jè Ppasche, abbevèscie Gesecriste e sònene le cambane. Lieve da mienze stù murtore.
-- Sìne hagghie capite Cuncè! No ha scè a San Gesèppe ’a sumane cce tràse p’u rusarie? E ttanne me l’hagghià gudè stù CD, quanne stoche sule-sule.

-- Beh, cè ddice Pascà, hammà scennè p’a spese? No te l’è levate l’affanne? Cce no a cè ore nn’hammà ’llestà?
-- Nah, fàmme bevè ’na ’nzidde d’acque Cuncè, ca mm’à vvenute nn’arsùle, cu quedda camenate ca m’agghie fàtte. Anze ’u sé cè ha fà, ijnghiema chiena-chiene quedda vucàle, ca mm’agghià fà ’na bella terate. Cuncè, fatta pure tu ’na bella bevute d’acque, no dìcene òtre le dottore, pure ce no tenìte sècche, bevìte ’u stesse.

-- Pascà, cè ne l’hammà bevè cume ’na medecìne l’acque? Ca ’mbierne jè ancore, cè fàce cavete?
-- Cuncè, ’u sé cè dicève, ’a bonaneme d’attaneme? “’Nu bicchiere d’acque a’ matine, vale chiù d’a farine”.
-- E cè signìfeche Pascà?
-- Cuncè, signìfeche, ch’a pprime matine, a cume te uèze, te bìve ’nu belle bicchiere d’acque, vale chiù du pane, dicìme ca fàce bbene a’u cuèrpe.

-- Pascà, e ’u cafèije cè fàce? No’ nge te l’ha dìtte ’a bonaneme d’attande?
-- Cuncè, tu ’a pìgghie a rrise, l’acque jè ’mburtande, no vide cè dìce ’u dottore nuestre, “bevète almene ’na buttiglia d’acque ind’a ’na sciurnate, che fà bbene”.

-- Fà-fà a’u dottore Pascà, baste ca dìce: “bevìte l’acque, ’u fume fàce male”. E ijdde stè sempre cu ’na pippe ’mmocche e ’na tazze de cafèije ogne ttande. ’A sàpe fà ’a prèdeche a ll’òtre.
-- Mò-mò, fàmme bevè Cuncè, ca s’à seccate ’a vòcche.
-- Nah, addefrìschete Pascà, a’ salute nostre e du dottore, cu stàme sempre bbuène e maije malate.

-- Statte cìtte Cuncè, ca ogne Venerdija Sande cade malate ’u dottore. Quanne ind’a Sumana Sande vòche pe ’na rezzètte, ’u ijacchie fà ca stè ’nu piecche affrezzelàte, “cè jè dottore no stè buene?” e ijdde: “Mi sento un pò raffreddato” e pò fàce: “poddarse che venerdì lo studio non apre”. Stè diceve dottò, ’a sapìme stà canzone, ca ogne Sciuvedija Sande vè vìde ’a Madonne su’o Punnìne e ’a matine no te ’ngodde cu ijapre ’u studie.

-- Pascà, e cce une no se sènde de Venerdija Sande, a cume addà fa?
-- Cuncè, pìgghie ’u pulme e vè a vija D’Acquine, addà ’u ijacchie ca se stè vède le Mestère e se fàce fà ’na rezzètte.

- Pascà, sciamene a’ chiazze, cc’aqquà rumanime òsce. Poddarse ca l’acchiame addà a’u dottore!
-- Ca cè jè cepòdde ca ùscke? Ch’a cume jè attaccate a’u pesce… No vvidde Cuncè, ca pu fà venè a ccase, a vvote, l’hammà fà ’cchià ’na ’ngartate de vope e lutrìne.


Finalmente i nostri personaggi decidono di uscire di casa e dirigersi verso il famoso mercato di via Di Mezzo, oggi posto all’imbocco della discesa Vasto, sotto il Pendio La Riccia, sfrattato per tanti anni, per diversi motivi, da varie zone della stessa via. Attualmente non ha ancora trovato un posto stabile, comunque è sempre un luogo d’incontro dove i Tarantini veraci, oltre a stare a contatto con il profumo del mare che si alza dai banchi pieni di pesci e frutti marini, si scambiano vecchi ricordi della loro giovinezza in quei vetusti luoghi, tra un grido e l’altro dei pirotecnici commercianti.
E mentre scendono le scale del palazzo della loro casa…

-- Cuncè, stè assìme de case e no sapìme ancore cè sò cc’hammà cucinà de Pasche!
-- Pascà, statte attiende a le gradùne, scienne chiane-chiane cu no hammà fà Pasche e Carasuniedde! Mò cce arrevame abbascie ne parlame…

-- A me stè ddìce, Cuncè, ’nquarche vvòte hammà fà numere, cu chìdde scarpe cu tacche. Hamme accattate le scarpe còmede da farmacije e le tenìme scittate ind’u stìpe…
-- Parlame d’a spese mò, Pascà!

-- Cuncè, vìde ca n’òtra rampe de scale manche ancore, no tt’à sunàte bbone ’a canzone?
-- Pascà, ’a farìne stè a ccase. Fazze ’nu chile de chiancarèdde, mò scè pigghiame trèqquarte de carne macinate e ffazze ’nu belle pulpettòne chìne de murtatèlle e pròvele e ’u menàme ind’u sughe.
-- Cuncè, e le scarpe d’a farmacije a cume l’hammà fà? Cu le patane a’u furne?
-- Pascà, ancore stè ruèzzele, me le mette stasere p’a Messe de Pasche, bbaste ca te ste citte.
-- Cuncè, ca pe camenare chiù comede l’è pigghiate le scarpe, cce no stavene bbuène ind’a sckadele a’ farmacije. E vvìste ca mò amme ’rrevate abbascie, ind’u polpettone, miette pure ’na bella sciummedde de furmagge pecorìne, ca ’u ’nsapurisce di chiù! Approposete, Cuncè, vìde ca l’agnille ’nu vè ppigghie Cenzìne, quidde paisane da Crispiane! Pigghiame sule ’u macenate da vucciarije.

-- E l’aìne a cume l’hammà fa, Pascà?
-- Cuncè, no ’u chiamave nononne l’aìne? Tutte chìdde parole andìche da jèdde, l’è sendùte?
-- Pascà, ’u sèije quande cose mm’hagghie ’mbaràte da nononne?

-- E le nasse pure ijèdde te l’ha ’nzignàte, Cuncè? Ca ogne vvòte ca le pescatùre purtavene a mmare le nasse ca facìve tuije, ’u vurpe se nn’assève sempre da indr’a nasse.
-- Citte chiacchiaròne, attiende a l’ùrteme gradòne du pertòne. Pò penzàme a cume l’hammà fà l’aìne.

-- ’U facìme a cume vòle a tradeziòne, Cuncè, a’u furne cu le patane, pò cce vulìme, ne facìme ’nu piecche a’ cacciatore.
-- Pascà, ca quattre sìme, avaste sule ’na tièdde a’u furne, stè ’u polpettone pure.
-- E mmamete, Cuncè, no ’nge addà venè dumeneche? No sìme cìnche, apparte le piccinne?
-- None Pascà, dumeneche mammà rumane a ccase de sòrma Jolande. No ’nge se vòccu mmove d’addà.

-- E pò vè dicènne: “Nisciùne me ’nvite!”, beh, Cuncè, sciamene ’mprime a’ chiazze, mò cce turnàme sciame a’ vucciarije. Mò, ’mbelamene mère ’u larie de San Gaitane e assìme a’ Marine, cc’agghià dà nn’occhiate ind’u varviere.
-- Cce ha fà da ’u varviere, Pascà? C’a sumana passate t’è tagghiàte le capidde?
-- None Cuncè, hagghià vedè cce stè cumbarma Ciccille, ca quidde ogne giùrne se vè face a varve a’u Salone. Ca m’haggià mettere d’accorde, cce doppe Pasche scè cchiame a Giuanne “Civàs”, c’ha pigghiate ’na cadute e s’à ’ngessata ’na jàmme.
-- E addò à cadùte, Pascà?
-- Rète a’ Duàne, Cuncè, stè scève da Cicce “’u gnùre” pe pigghià ’nu piecche de pèsce, no ’u sé c’addà stè sempre vagnate ’ndèrre? À sprusciate e s’à uastàte ’a jàmme.

-- E mò, cè stè a’u spetàle, Pascà?
-- None Cuncè, stè a case mò, acchieve ’a figghie e m’u disse. Dìce c’ha fàtte ’na malatije ca no putève scè vedè le prucissiùne, menumale c’a Madonne pàsse da sott’a ccase da Marine a prima matine e da fenèstre no ’u sé, facce fronde a le giardìne d’a Marine, ha putùte vedè ’a prucissiòne.

-- Pascà, ma “Civàs” a cce chiamavene, attane?
-- A ijdde, Cuncè, attane ’u chiamavane “’a vope”, jève ’nu valende pescatòre, però pigghiave chiù vope ca òtre pìsce, cu quidde sckivarìdde ca tenève.

-- E d’addò assute stù soprannome a’u figghie?
-- Quiste jè fatte de trènde-trendacìnche anne fà, jidde stèsse n’u cundò. Cuncè, mò cè me l’ha fà cundà?
-- Pascà, ’u sèije ca te piace cundà ste cose, sendìme mè…

-- Mò no me spezzà ’u descurse, cce no no ’nge arrevame chiù a’ chiazze. E cume te stè dicève Cuncè: Giuanne scè trasì ind’a putèije di quidde ca venne le liquore a’u Bburghe e se vutò a quidde ca stàve rète a’u bancone: “Voglie ’na bottiglie pe ’nu riale, hagghià fà ’na bella fegure” e
’u cristiane le respunnì: “Dipende da quanto vuole spendere, ce ne sono di vari prezzi”. E ijdde subbete: “’Nu belle cognàc” e ’u cristiane d’a putèije accumenzò a mettere trè-quattre cognàc su’o bancone e a’u mèntre ca Giuanne stè sckacchiave ’a buttiglie, da rète a’ casse ’u figghie du patrùne lucculò: “Papà, perché non fai vedere un Chivas al signore?”.

’U cristiane scè pigghiò ’u Civàs e ’u mettì su’o bancone e ’u presendò a Giuanne. “Guardi, vede
questa bottiglia, non è un cognac, è un Whisky, prenda questo che farà un figurone, è uno dei migliori Whisky scozzesi”. E ijdde a cume vedì ’a buttiglie cu quedda ’ttechetta nova, sse ’nnammurò, “Beh, ’u sé cè stè? ’Ncartatema và, facìteme ’na bella cunfeziòne” respunnì Giuanne.

E a’u mèntre ca ’u cristiane stè ’ncartave ’a buttiglie, ’u figghie da rète a’ casse de voce a n’òtra vòte, “Ha scelto la migliore bottiglia che abbiamo nel negozio, un Chivas Regal, complimenti.”.

Ma Giuanne no sapeva ancore quande custàve quedda buttiglie, mò te vogghie quanne sappresendò
a’ casse. Ss’avvicenò ’u patrùne d’a putèije e appuggiò ’a buttiglie su’a casse, belle totta ’ncartate e cu quedd’arie felìce ca avere vennute a chiù care buttiglie ca tenève ind’a putèije e disse a’u figghie: “Giampiero, mi raccomando, fai uno sconticino al signore”, “ Papà ho già provveduto!”, respunnì ijdde tutte prisciate e cunzignò ’u scuntrìne a Giuanne, ch’a cume liggì vendecìnchemila lire, sbiancò e sotte pe sotte “Civastram…” L’assì da ind’a ll’aneme.

Paijò pe no fà brutta fegure e cu a cape sotte se ne scìije, cu tand’òtre ijastème a tutte dòije, attane e figghie. E da quanne ne cundò ’u fatte, ca l’hamme ’ssute Giuanne “Cìvàs”.
Mò famme scè vedè ind’u salòne cce stè cumbarme, Cuncè aspiette ’nu piecche.

. . . . . . . .
. . . . . . . .

-- Beh Pascà, l’è ’cchiate?
-- None Cuncè, se vède c’à sciùte a prima matine a fàrse ’a varve, pò doppe Pasche ne parlame. Sciamene a’ chiazze mò.

La coppia si mette sottobraccio e si avvia verso la discesa Vasto lungo il marciapiede dei palazzi mezzi diroccati di via Garibaldi. Giungono nei pressi della Chiesa di San Giuseppe e Pascàle ricorda alla moglie, quando da ragazzino giocava al calcio nel campetto di dell’oratorio della Chiesa.

-- Stè vvide aqquà, Cuncè? Nn’hagghie fàtte partite de pallone ind’a stù campe, ma none a cume stè mòije cu tappete verde, ttanne su’a terre se sciucave, mò tènene tutte stù lusse le uagnùne de òsce a’ dìje. Le vìde mò cu le numere belle stampàte rète a’ maglie, nu ttanne, ne le scrivèmme nuije le numere rète a’ spalle.

-- E tu Pascà, cè numere tenive su’a maglie?
-- ’U sèije, Cuncè.
-- No no ’nge ’u sacce Pascà.
-- Cuncè, ’u sèije.
-- Pascà, te stoch’a ddìche ca no ’nge ’u sacce.
-- Cuncè, ’u numere sèije! Me stè ffàce lucculare, trè vvòte me l’è fàtte dì cere!
-- Madonna mèije Pascà, accussì stè llucchele.
-- Ca cce tu no ’nge stè capìsce Cuncè, cè uè da mèije. Nah, stè vvìde addà, addò stonne tutte ste giardìne, d’aqquà fìne a sott’a ’u Vuaste? Pure aqquà facèvene le partite de pallone, m’arrecorde Tarde Vecchie contre Tarde Nueve, recindàvene cu ’na corde ’u campe e ’nu uagnùne e granne ’nturne a vedè ’a partite. E certe vòte quanne se facève male ’nqurchedùne, cu ’nu siecchie d’acque e ’na spugne ’u scè massaggiavene. O cce no, scèvene a’ farmacije de Don Luche e scè pigghiavene ’nu sparatràppe pe ’nquarche rascke su’a jàmme. Te l’arrecuèrde ’a farmacije de Don Luche, Cuncè?


Don Luca era il titolare della farmacia Gentile, ubicata sulla via Garibaldi, nel punto in cui iniziano
le case popolari. Anni dopo si trasferì al Borgo.

-- Ca no me l’arrecorde, Pascà, e ’u cirche Togne abbasce a’u Vuaste, proprie addò stè ddìce tuije, te l’è scurdate?

-- Cuncè, nu c’amme nate a Ttarde Vecchie, cè ne le putìme scurdà ste cose? Piccè, le piròscafe ca passavene ’u Canale mère ’u Cantiere e tand’òtre nave d’a Marine ca trasèvene ind’a l’Arsenale… Nne stonne cose da cundà Cuncè… Le camarìne rète a’ Ringhiere de “Brasciòle e meste Anielle”, ’u tiàtre de le pupe a’ Marine cu “Orlande e Rinalde”, ’u cìneme “Marcone” rète a’ Ringhiere, giuvene granne ca sciucavene a’ Levorie ’nnanze a San Geseppe e te sentìve lucculare: “Cave da ’n gule trè punte, a cce ’u mandene jè fatte” e cce sbagliave te sckattaresciàvene certe pernacchie.

-- Piccè Pascà, de Carasuniedde quanne se partève da Marine mère ’u Galese, m’arrecorde cu’a lanze de zze Nicòle, careche de tièdde cu rìse patane e cozze, parmiggiane de marangiane, frittate
de zucchine, ca no sacce de quand’ove jève, ’na zoche de cozze, osckre, nuce, taràdde, scarcèdde e
’u buttigliòne du vine de Carusìne, ca zze Nicòle s’u scunneve sotte a Sànele.
-- Cuncè, jèvene òtre tiempe chidde, vè vvide mò a cume stè ’u Galese, poddarse ca honne scasàte pure le marauètte d’adde, pe cume stè cumbanate. Cuncè, ’u sé cè stè, menamene ind’a chiazze, ca tenime da scè a’ vucciarije ancore. Cce no a cè ore nn’ammà ’llestà? No vvìde cè farisciatòrie ca tenìme ind’a ste fieste. Nah, trasìme d’aqquà, da nanze a Giuanne Paisielle.

-- Pascà, ma ’mprime no stave ’mmienze a Sand’Angele stù monumende?
-- No ’u sèije, Cuncè c’honne menàte ’ndèrre ’a Chièsie d’a Trinetate pe mettere a’ luce le Dò Culonne? E pe stù fatte honne scasàte a Paisielle aqquà a’ ripe de mare cu stè chiù frìsche.

-- Ca no ’u putèvene spustà n’òtre piecche ind’a ll’èrbe, chiù ’nnanze a le Culonne, Pascà, almene le davene chìù onore ind’a quedda bella Chiazze!
-- Cuncè, menumale ca l’honne spustate abbascia a’u Vuaste e no ’nge l’honne prucate cume honne fatte cu l’òtre cose. E no tenìme ancore ’nu tiàtre cu nome de Giuanne Paisielle. Scè facìme ’a spese và.


Gli anziani coniugi si addentrano nel mercato, dopo aver fatto ricordo della Taranto del passato, disapprovando anche alcuni scelte dei nostri dirigenti, in quei quattro passi lungo via Garibaldi.
Nel mercato intanto si avverte la tipica atmosfera che “’a chiazze” di via Di Mezzo ti può regalare.

-- Cè ddìce, Cuncè, ’u pigghiame ’nu belle vurpe, accussì ’u facìme a’ luciane? No’u sèije ca scienete jèsse pacce pe stù piatte?
-- Pascà, a Michèle dalle pesce e ’u fàce cundende, no vvìde quanne stame a ttaule, tutte quidde ca làssene le figghie, addune tutte ijdde, pure le spìne se mène abbasce.

-- E no vedìste dò dumèneche fa, Cuncè, quanne mangiarene da nuije l’ultama vòte, ca pigghiève quattre minghiàle de paranze e le facèmme a bbianche, all’ùrteme, s’addunò tutte le cape de le pìscie, maije se sazie. Mò dumèneche, ’u pulpettòne falle belle gruèsse, ca già mienze s’u futte ijdde. Sòrte da lòpe ca porte.

-- Benedìche, Pascà, no vvìde cè sòrte de uagnòne ca jè? Piccè a figghiete Cenzìne addò ’u miette, quanne dìce no tènghe fàme, pigghiete paùre ttànne.
-- Nah, avvicinamene a Mimìne “’u presedènte” quidde ca stè sott’u Punnìne, ca tène le vurpe frìsche, vìde cè belle sèccie ca tène, Cuncè?
-- Pascà, de le Palme hamme mangiate le sècce, no pigghià pìcce. Fatte muserà quidde vurpe, ca già ’u stoch’a vveghe ind’u tiiste.


Pascàle prende subito al volo la richiesta della moglie e con la solita aria spiritosa…

-- Nah, Mimì! Miette su’a vulanze quidde vurpe, ca mugghièreme ha preparate già ’u tiiste su’u gas.
-- Pascà, pure aqquà t’ha fà canoscere, mò fatte mèttere dò buste di cchiù, cu no hammà perdè ’u
vurpe’mprime cu arrivame a case.
-- T’ha sendùte, Cuncè, n’ha mìse ’nquarchedùne dicchiù, nah, mò fàzze pure ’u nude, accussì stame secure ca no ijèsse.

-- Pascà, no puè pigghià chidde e dò merlùzze, accussì ne le facìme òsce a bbianche, cu ’na bell’onze d’olie suse, ’na sprangiùte de mienze lemone, ’na sprighelate de putresìne e nn’addecriàme a menzadije.
-- Cuncè, tu cumanne. Mimì! Misureme chidde e dò merlùzze, c’a patròne ha urdenàte.

-- Pascà, avaste cu ste macchiètte, hammà fà ridere a le cristiane? A nuije ne stonn’a trimèndene.
-- Cuncè, no jè mègghie ca ridìme, cè hammà jèssere rausèije a cume a fratte Faèle? Ca cu rride fà c’addà ’ssè dèce eure da ’nzacche.
-- Paije ’u pesce e sciàmene Pascà, ’a cummedie à fenìte.

Più avanti nel mercato, nella zona dove i frutti di mare sono in bellavista, una piccola folla circonda
un banco pieno di ostriche, noci e cozze pelose. Subito dopo, un altro banco con cozze San Giacomo e murici, anche la “cozza tarantina” è presente in questo punto del mercato, ma l’affluenza è tutta su i frutti più prelibati.

-- Cuncè, avvicinamene da “cussiprime” addò stè quedda fodde, c’addà stonne le frutte de mare paijsane. Vedìme cce pigghiame dò osckre.
-- Pascà, ’u sèije ch’a Michèle le piacene le nùce, pigghie ’na frangàte de nùce e osckre, accussì t’accunddiende tu e ijdde.

-- Ah, Cuncè, cè penziere ca tienne pe scienete.
-- Pascà, jè ’nu buène uagnòne, s’ù merete, jè ’nu brave marite e fatijatore, no ppozze dìcere mancamende de niende. Pascà, addò stonne chiù le scienere ca chiamane “mammà” a’ sòcrese? No vvìde cume s’a jènghie ’a vòcche quanne me chiame?
-- Jè verdàte, Cuncè, òscie a’ dije, sò piecche le scienere ca chiamene papà o mammà a’ sòcrese o a ’u suècrese. Però cce vè pienze buene-buene, ’a mamme e attane une ne tenìme tutte quande.
-- Beh, famme vedè cè osckre stonne su’a stà bbanche. Cuncè, robba bbone jè, mò ne pìgghie ’na decìne e cu ’na frangàte de nuce stame apposte.

-- Pascà, addummanne a quande sò a’u chìle!
-- Cuncè, a quande sò a sò, sò ffrìsche e paijsane.
-- Pascà, ca tenìme da fenìje ’a spese ancore e no te ne scurdà c’hammà paijare l’aìne a Cenzìne.
-- Cuncè, ca Pasche hammà fà, cè hammà stà attaccate a’ carte du pepe? Mò, famme urdenà le frutte de mare, ca rète stè passame, no vìde cè fodde ca stè?

-- Baste ca te maniesce Pascà, stè pparle sempre e no cunclude niende.
-- Uè, “cussiprime!” Misureme ’na decìne de osckre e pò famme ’nu chìle de nuce. Me raccomande, buon pèse.
-- Pascà, ma sò ffrìsche?

-- Cuncè, nah, siende cè addore de mare, mò cce arrevame a case le mette ind’a ’na coppe, cu ’na pezza vagnàte suse, e le mandènghe frìsche fìne a crèije. ’Mprime cu arrivene Rosètte cu Michèle,
pìgghie ’na grammèdde e le fazze acchiare belle apierte su’a ’nu piatte spàse. Avogghie cu se fàce tunne-tunne!

-- Sule Michèle, Pascà, e tu cè ha fà, l’ha trimendè a cume mange?
-- Piccè, Cuncè, ca tu no ’nge l’ha ’ssaggià?
-- Pascà, dò nuce me le mangie, ma l’osckre none, ca de Natale me fècere male, maisije chiù.

-- Cuncè, ca no ’nge hammà dà sempre ’a colpe a lle frutte de mare. Accussì quidd’anne, quanne fù du culère, ca dàrene ’a colpe a lle cozze. Cuncè, vaijàcchie cè sò ca t’ha fatte male…
-- Pascà, no ’nge stoch’a vvèche nè spuènzele e nè javatùne, no nne stonne chiù?
-- Cuncè, mò cce sciame chiù ’nnanze, mère ’u larie du Chiappìne, ha vedè cè spuènzele ca tène Aldìne “capacchiòne”. Aqquà ha sapè cce tène a rrobbe paijsane, cce no te pìgghie certe ’mprusatùre…

-- Pascà, tènghe ’nu spiùle de spuènzele.
-- Cuncè, aqquà cume te ggire a ggire, tt’avène ’u spiùle cu te mangie tutte cose. Nah, vìde addà cè spasèdde de jàvatùne, cozze agnàchele e cuèccele. Avogghie a spiùle, mò sciame da quidde d’a ’nzalàte, cce no tutte ’u portafoglie sdevacàme.

-- Pascà, de Carezumiedde niende hamma purtà a’u trùlle a Martine?
-- Cuncè, cè putìme scè a mmane vacande? ’Nquarche ccose l’hammà purtà. Mò pigghiame ’a ’nzalàte e pò vedìme. Vìde cè bbella ’nzalàte ca stè aqquà!
-- Pascà, no pìgghià totte lattughe, fàtte mettè ’nu mazze de rùche e une de rumanèlle, ca te ’mprofùmene ’a taùle.

-- Cuncè, stoch’a vvèghe chidde rafaniedde, mò le pigghiame dò mazziette, accussì facìme ’na coppe de ’nzalàte a’ ùse nuestre, cu dò belle diaulìcchie ijndre.
-- Ind’u cafèije e ind’u vine manche cu mmiette ’u diaulìcchie, Pascà, e pò le mìse a tutte vanne.
-- Cuncè, approposete de vine, quedda cape d’acce l’ammà pigghià? Ca ’nzzicche ’u vine!

-- Pure ind’a ’nzalàte hammà mettè l’acce, Pascà?
-- Cuncè, ’u core-core de l’acce hammà sckaffà ind’a ’nzalàte e cume disse l’acce, “cè buène vine ca sàcce!” E stè pure s’u rafaniedde, ca scènne belle dòce-dòce. No ’u sèije ’u muttette, Cuncè?

-- Pascà, no accumenzà ca mò se fàce menzadije e stame ancore aqquà. ’A jàmme già me stè accumènze a fà male, manisciàmene ch’è ttarde.
-- Cuncè, ca tu è mundevàte ’u vine, cè uè mò da mè? E pò no ’u sèije
ca su’a cèrte urtagge, scènne ’u vine ca jè ’na grazie?
-- Hagghie capìte Pascà, cunzùme, falle sendè a’u caggiuniere pure ste versètte, ca te stè trimènde.
-- Cuncè, pure cce m’è spezzate ’u descurse, e vvìste ca ’u caggiuniere stè trimènde, a cume te stè dicève, ”acce cè buène vine ca sàcce”, rispunnì ’a scalère: “sciàmel’a vvedère!” Disse pò ’u fenùcchie: “sciàmene cucchie-cucchie!” ’A sckarole le trimendì e disse: “no me lassate sole!” Sùbbite parlò ’u rafaniedde: “purtateme pure a mmè ca sò puveriedde!” ’A bbastunàche a cume le vedì lucculò: “addò honna scè chidde quattre ’mbriache!”.

“E stà bbene!” Applaudendo gridò “’u caggiuniere”
complimentandosi con Pascàle, che contento si rivolse a Cuncètte…

-- Stè vvìde Cuncè, pure le mane m’ha battute ’u cristiane!
-- Le ’cchiate ’u cumbagne bbuene, ah, Pascà? Mò vedime cè sò c’hammà pigghià pe Caresuniedde, mè!
-- Cuncè, cè ddìce, pigghiame quattre o cìnche marangiane e facìme ’na bella tièdde de parmigiane? O cce no le facìme a ripiene, belle careche de furmagge.

-- Pascà, cce l’acchiame le marangiane buène, cce no pigghiame le zucchine e ’a parmigiane ’a facime de zucchine.
-- Beh, allore Cuncè, scè vedìme cce le tène Umbèrte, accussì pìgghiame pure ’nu pìcche de frutte e nn’allestàme. No ne sciame scurddanne dò amènele e nucellìne, cce no cce ’u sènde a Michèle.
-- Sìne, Pascà, dàmene da fà, ca già ’a sciatiche se stè fàce sendè.

I due coniugi, finita la spesa, escono dal mercato e si avviano verso casa lasciandosi dietro le voci dei pirotecnici commercianti. Proseguono lungo la via Di Mezzo, prima luogo ridente della Città Vecchia, da cui una volta dalle diverse postierle, ora sbarrate, “scennèvene” i Tarantini dalla parte alta della Città.
-- Cuncè, sciamene chiane-chiane, attiende addò miette le piede, cu no vè sprùscie e te puèrte appriesse ’nzalàte e marangiane, cu no hammà cugghiè tutte cose da ’ndèrre.
-- A le marangiane stè pienze, Pascà? Cce vòch’a sprùscie ije, salutàme Pasche, Caresuniedde e San Catàvete.

-- Maisije, Cuncè! Beh, sciamene drìtte, passàme da rète a San Gesèppe, sparagnàme ’nu piecche de strade, và…
-- Pascà, quidde ca vènne le cozze vicìne a Mimìne ’u pisciauèle, no ’nge l’hagghie vìste stamatìne.
-- Cce jè, Cuncè, quidde cu cappiedde da marinare?

-- Eh, proprie quidde Pascà!
-- À muèrte, Cuncè!
-- À muèrte? E quanne à muèrte, Pascà?
-- S’à squagghiate! Ca cè ave pìcche ave, Cuncè. Cce vè vvìde mò l’honne sprucà!
-- Nah, Cè me stè ddìce, Pascà? Beh, pace a ll’anema sòije!

-- Ah, Cuncè, t’arrecuèrde apprime, quanne murève une, cè prucissiòne se facève? ’U cucchiere c’u cìbbus ’n cape e ’u carre cu quattre o séije cavàdde?
-- Ca no me l’arrecorde, Pascà, s’accumbagnàve ’u muèrte fine a ’mmienz’a Chiazze. Mò doppe ’a benedeziòne, drìtte a’u Campesande e te salute frate!

-- Cuncè, honne cangiate tanda cose, ’u lutte cce s’u mètte chiù, ’u cùnsele, ’nquarche famiglie ’u fàce ancore, sule ’a bbanne à rumàse pe ’nquarche appassiunàte. Beh, parlame de cose belle mò, Cuncè, ca dumàne jè Ppasche, stanotte abbevèscie Gesecrìste. Crèije jè casa chiène, no fàce niende ca stame ind’u farisciatòrie, ma stame ’ncumpagnije.

-- Pascà, jè vère, le piccinne de Rosètte te jènghiene ’na case, le vìde ca se sbrènene scappanne da
’na vanne e l’òtre, no fàce niende c’a case t’a fànne sottasuse, sò ’u core d’a nonne!
-- Cuncè, approposete, le scarcèdde pe le piccinne addò stonne? Ca chidde mò cce arrivene, le siende già da ’nnanze a’ porte: “Nonna Cuncè! ’A scarcèdde, l’è fàtte?”.

-- Pascà, nn’hagghie fàtte quattre, dòije pe le piccinne de Rosètte e dòije pe le piccinne de Cenzìne. L’hagghie sarvàte ind’u stìpe d’a cucìne.
-- Beh Cuncè, fà ’na cose, tu accumienze a scè a ccase, puèrtete suse ’a ’nzalate cu’a frutte e le
marangiane, ca ije vòche a’ vucciarije, vòch’a ppìgghie ’u macenàte e viste ca me jàcchie pàsse da salumerie p’a murtatèlle e ’a provele.

-- Pascà, avàste ciende gramme de murtatèlle e ’nu belle stuèzze de pròvele, no ne pigghià di
cchiù, ca pò se sciette. Cce se l’addà mangià quedda ca rumane, cè addà rumanè fìne a martedije?
-- Cuncè, avère jèssere di cchiù, e facìme le panine a le piccinne, no scittame niende nuije. Ca cce vòcch’a ddìche a’u salumiere, “Damme ciende gramme de murtatèlle”, ’u sé cè me responne quidde? “Cè tienne’mbetate òsce, Pascà?” Anze, ’u sé cè ffazze Cuncè? Pàsse da ’u furne, e pìgghie dò “michette”, cume dìscene a Milane, pe le panine a le piccinne…

-- Pascà, ’na vòte è sciùte a Milane, e t’è ’mbarate “michette”, chiamele “rosette”, cu no ha jèssere pìgghiate a carecatùre ind’u furne.
-- Beh Cuncè, accumienze a camenà, no me fà parlà, ca cce vòch’a ddìche a ’nquarchedùne a cumme l’è chiamate le puperùsse a’u Bburghe ’a sumana passate, ’u fàzze murè pe le resàte.

-- Piccè a cume l’hagghie chiamate Pascà?
-- Làsse pèrdere Cuncè, ca è mègghie, no me fà ’rrucurdà. Ca cce tu no ’u seije mànche addò jàvete ’u ’taglijane cè te miette a fa?
-- Nah, cè svendùre! Mò spùte Pascà, fà sendè!

-- Cuncè, ’u fruttevèndele, doppe ca pigghiàste le marangiane, tt’addummannò: “Signora, nient’altro?” E vvìste ca stamme a’u Bburghe, le respunniste: “Un chìle di peperossi!” E vedìve ca ’u uagnòne d’a putèije te stè trimendève cu’a coppe a le mane. “Le vòle tutte russe le dicìve, scàrte chidde ggialle” e mettive ’a pèzze a culòre.

-- Fammene scè va, Pascà, ogne ttande te ne ijesse cu ste barzellètte. Vè ’rrive a’ vucciarije mò.
-- Quanne uè tu, Cuncè, le chiame barzellètte, quanne accapene a ll’òtre sò ffatte vere.


I due coniugi si dividono, Cuncètte va verso casa, mentre Pascàle svolta verso via Garibaldi per il panificio e per recarsi poi in una nota macelleria in direzione di piazza Fontana.
Ritornato poi a casa è aiutato da Cuncètte a sistemare la spesa. Poi Cuncètte prepara i merluzzi in bianco che condisce con prezzemolo olio e limone come aveva precisato nel mercato. La coppia si mette a tavola per gustare questo tradizionale piatto, il profumo invade la sala che fa esaltare Pascàle…

-- Cuncè, cè addore! ’U merlùzze a bbianche jè ’a morta sòije, cce ha fà de ’na fèdde de carne arrustùte?

-- Pascà, quann’èmme piccinne, n’hamme mangiate cuggiùne a bbianche! Stave ’u nonne ca se mettèva abbascie a’u Vuaste, ’mbonde a’u Canale cu’a tògne e se riterave quanne anghiève ’u siecchie de cuggiùne. A cume arrivave a ccase, se vutave vicìne a’ nononne: “Rusariè, chidde piccinne le facìme fritte, chidde chiù gruèsse a bbianche a le piccinne”.

-- Tànne Cuncè, jève ’nu tresòre Mare Piccele, no se cundàvene le spàre, pizzute, auràte e cìfale ca cacciave ’u mare nuestre. Pe no parlare d’a cozze tarantine. Mò hammà stare attiende a quidde ca mename ’ncuèrpe. Beh Cuncè, azzuppamene ’u pane, ca paste òsce no ne mangiame.

-- Quanne manche ’a paste Pascà, no ’nge t’a ijenghie ’a vèndre, mò, pìgghie ’u buccaccie de le marangiane sott’olie, accussì ne ne mangiame n’òtre piecche de pane.
-- E vvìste ca te jàcchie Cuncè, pìghie pure le scarccioppele sott’olie e ’u buccaccie de le lampasciùne, accussì me bève dò bicchiere de vine e me vòche a repose ’nu piecche. Tante stasere jè longhe ’a nuttate.

-- Mègghie fàce ca te vè ccuèrche Pascà, cce no vè spicce cume ’a notte de Natale, ca ind’a San Catàvete ogne ttande accapuzzave. Pò cè t’hagghià terà ’u cappotte pe te fà ’nzippà ’a cape?
-- Quanne maije, me n’agghie sciùte a’u suenne ind’a Chièsie Cuncè?

-- Nah, vìde e prufiede pure? ’A prossema vòte no ’nge t’hagghià tuzzà chiù, accussì cce vè ’ngruèfele, tt’a vìde tuije. Beh, fenìme de mangià mò, ca mò cce te ve repuèse, hagghià fenì de fà ’u cappiedde a Mincucce. No ’u sé Pascà c’a sumana passate, quanne l’acchiamme a’ Marine, me disse: “Nonna Cuncè, quanne ma fà ’u cappiedde du Tarde, ca papà m’addà purtà a’u campe nquarche vvòte?”. E mò vvìste ca l’hagghie prumesse, ’u stoch’a ffazze.

-- Ebbè Cuncè, fallu subbete ca cce no, ogne vvòde c’avène, ’n càpe se mètte.
-- Pascà, à rumàse sule ’a vanne de suse e ’u bbon-bbon e pò è fenìte. Accussì cce m’allìste subbete, accumènze a trumbà ’a farine, me mètte a fà le chiancarèdde e me le ijàcchie fàtte pe crèije.

-- Cuncè, no te strapazzà, ca stasere a’ Chiesie hammà scè. Làssele stà le chiancarèdde, crèije pò.
-- Pascà, tu ’u sèije ca “le chiancarèdde e le pizzicarìdde” le fàzze da sera prime, no ’nge me piacene modde-modde cu le cale ind’a ll’acque. Crèije pò, c’u farisciatòrie ca stèije, cè tenìme tanda tiempe pe preparà òtre cose?


E così discutendo, mangiando e saziati bene su quella tavola con i prelibati piatti della cucina tarantina, Pascàle va a riposarsi come di solito usa fare. Cuncètte invece, rassettata la cucina, si va a sedere su una poltrona, passando il pomeriggio a lavorare con l’uncinetto il cappellino di lana per suo nipote. Finito poi il cappellino, inzia la lavorazione per le orecchiette da autentica massaia tarantina. Dopo la siesta, Pascàle fa ritorno in cucina e trova sistemati per bene “su’a spinatòre” le orecchiette fatte da Cuncètte.

-- Cuncè, le dìtte e l’è fàtte, pò dìce ca te siende stànghe…
-- Pascà, a n’òtra vòte te l’hagghià ddìcere? Crèije tenìme nu munne cè ffàre, hammà preparà pure le marangiane a ripiene pe Carasuniedde, te n’è scurdate? Anze, ’u sé cè ddìche? Viste ca stè ’u tiempe, pp’aspettà ’a Messe de stanotte, mò ne preparàme ’u raù c’u pulpettòne e allegerìme ’a fatije pe crèije.

-- Hamme capìte Cuncè, all’ùrteme mettime taùle e mangiame e doppe ca nn’amme saziate ne sciame a’ Chièsie.
-- Pascà, tu tienne sempre ’a càpa a’u sciuèche. Mò vìde cce vè ppìgghie ’u macenate da indr’u frigorifere.
-- Cuncè, stè cumanne assaije mò, pigghiamene ’u cafèije ’mprime e pò voch’a ppìgghie ’a carne.
-- Và Pascà, ca ije prepare ’u cafèije, annùsce pure ’u putresìne cu l’àgghie e ttagghiele fìne-fìne.

-- Cuncè, cè chiù, cè ’cchiate ’u ugnòne d’a putèije?
-- Pascà, stè diviende ’nu sfatijate, no te mueve? Ca n’hammà ’llestà.

Come ogni volta avviene, Pascàle e Cuncètte si punzecchiano nella conversazione, ma alla fine i due coniugi restano sempre una coppia allegra e genuina. Infatti dopo il caffè, sono tutti e due all’opera per la preparazione del ragù col polpettone per Pasqua.

-- Pascà, stè vvìde cè belle pulpettòne à venùte? Mò cce s’u mangene crèije à vedè a cume sa n’à decrijare.
-- Sule c’u pulpettòne, Cuncè? E l’agnille c’u vurpe addò le miette?
-- Beh Pascà, nah, jàpreme ste dò buatte de pelate, ca ije accumenze a pigghià ’u tiiste, accussì me sfrìsce ’a cepòdde e passàme subbete le pelate. Accussì a cume se fàce ’u sughe, affunname ’u pulpettòne indre.

-- Cè ddìce Cuncè, ne mename trète buatte, viste ca ’u sùghe l’hammà mettere su’a le marangiane?
-- Jè raggione Pascà, jàprene nn’òtre pure e ppigghie ’u passasalze da indr’u stìpe.
-- Cuncè, l’ùrtema vòte jè queste, no me cummannà chiù mò, ca m’hagghià sistemà ’u vùrpe. Me l’allèsse e l’acconze a’ tarantine manère.

-- Pascà, ’u sèije quanda fatije stè sparagname pe crèije? Speriame cu l’annùscie subbete l’aìne Cenzìne crè mmatine, accussì n’allistàme ’mprime cu arrivene le piccinne, ce no ind’u farisciatòrie niende cumbenàme.
-- Beh, damene da fà Cuncè, ca ’u relògge stè camine e stè arrive l’ore c’abbevèsce Gesecrìste.

-- Pascà, ’a Messe de Pasche st’anne m’a vogghie cu ssènde a San Dumieneche, viste ca pure de le Palme l’hagghie sendute addà, accussì chiùche ’a Sumana Sande ind’a Chiese da Madonna ’Ndulurate e stoche scuscitàte.

-- Accussì uè tu, Cuncè? Ca purìje tènghe ’u stèsse penziere tuve. A San Catàvete, sciame quann’è ’a feste ’u mese cce tràse. ’A feste de San Catàvete “’u russe”, a cume dicève ’a bonaneme de zze Francìsche.
-- E no jève irlandèse San Catàvete Pascà? cè jève russe?

-- Cuncè, San Catàvete tenève capìdde e varva rosse. E pe stù fàtte zze Francìsche ’u chiamave Catàvete “’u russe”. Allore piccè quanne ’u jèssene da ind’u Cappellone p’a prucissiòne dicène: “Ijesse Catàvete ’u russe”. E se vède ca pe stù fàtte ’a cungrèghe tène ’a muzzètta rosse.
-- Beh, sciamene a nù Pascà, c’a Chièsie nn’aspètte.

Ultimata la preparazione del ragù e del polipo alla luciana, Pascàle e Cuncètte si preparano per andare in San Domenico alla Messa di Resurezione di nostro Signore.

-- Cuncè, cè addore ca stè ind’a ccase, me stoch’a vvèste e ’u penziere vè s’u pulpettòne ca stè ind’u tiiste…
-- Pascà, allestàmene, no ’u penzà a’u pulpettòne, cce no vè spicce ca no ’nge sciame chiù a’ Chièsie stasere. Accautelìesciete no assè tìse-tìse, c’a serate jè frèsche.

-- Cè ’ndìse a’u colonnelle Bernacche, Cuncè? O è ’ssute ind’a logge pe vedè ’u tiempe?
-- Pascà, cè ’nge vò ’a zìnghere pp’adduvenà ’a furtùne?
-- Citte Cuncè, ca l’òtra sere è spannute le robbe fòre e ’a matine l’hamme ’cchiate tutte spunzàte pe l’aqque de ciele c’ha fàtte ind’a nuttate. Te dicìve: ”No spannè fòre ca jè scirocche levande”, è fàtte de capa toije e…
-- Pascà, ca cce stàvene le stèdde ’n ciele, cè putève chiòvere?

-- Cuncè, ’u sèije cè dicève ’a bonaneme d’attaneme? “Scirocche levande, aqque ’nnande”, signìfeche ca cu stù tiempe arrive l’aqque de ciele. Mò te n’hagghià cundà nn’òtre, quann’èmme uagnùne, a’ dumèneche quanne stè assèmme ’a porte de case ije e fràdema Colìne pe scè a’u campe, papà dicève: “Uagnù, purtateve ’u ’mbrèlle ca ’u tiempe porte aqque”. E avève raggiòne, a cume accumenzave ’u seconde tiempe, aprèmme le ’mbrèlle.

-- E sott’a ll’aqque le facèvene sciucà, Pascà? A perìchele cu se pìgghiàvene ’na brunchìte.
-- No jè niende quidde, Cuncè, tu avìre vedè a cume se cumbenavene ttanne, quanne cadèvene ’ndèrre tutte vagnàte. Mò te stoch’a pparle quanne se sciùcave a’u Mazzole, ca s’azàvene tutte ’nziccate de terre, fà ca jèvene cotolètte. Cè stàve ’u campe cu l’èrbe ttanne…

-- Beh Pascà, ije sò quase pronde, mò me ’nfìle ’u cappotte e ne sciame chiane-chiane.
-- Cuncè, a’ disciùne stè ijesse, no ’nge è mangiate niende stasere.
-- Pascà, ancore pozze digerìre ’u merluzze de menzadije e pò mègghie a’ disciùne accussì me fàzze ’a comunione ’ngrazie de Ddije.

-- Beh, Cuncè, ije ’nquarche ccose l’hagghie menate ’ncuèrpe, ’nu pare de stuèzze de vurpe l’hagghie ’ssaggiate.
-- Pascà, nn’è rumàse vurpe ind’a coppe? Ca le ’nu pare de stuèzze tuve , le canosche quande sò.
-- Cuncè, ma le vìste cè vurpe c’hamme pigghiate? Cè m’u putève manggià tutte?
-- Beh sciamene, Cuncè, nah, m’àgghie ’mbelate ’u giubbotte, accussì stòche cautelate. Avviamene a’ Chièsie mò.

I due coniugi escono di casa, tra i vicoli della nostra Taranto c’è silenzio, il rumore dei passi dei tarantini che come Pascàle e Cuncètte si recano alla Santa Messa di Resurezione, si mescola con il vociare dei pescatori, pronti per l’uscita con le proprie Paranze ormeggiate alla Marina.

Sul Pendio di San Domenico c’è movimento, la scalinata della Chiesa, abbellita da lampade a cera, danno al Tempio un suggestivo aspetto. In Chiesa già il coro di San Domenico si fa sentire, provando alcuni canti che accompagneranno la funzione.
Sul Pendio, anche Pascàle e Cuncètte stanno per accedere alla scalinata…

-- Cuncè, cume te siende, n’òtre piecche e trasìme ind’a Chièsie, appueggete a mè e facìme ste gradùne chiane-chiane.
-- Pascà, ca cè sò piecche le passe c’hamme fatte ind’a stà sumane, a pparte ’a sciateche a’ jàmme ca no me lasse de pède.

-- Cuncè, ’u sacrifiece nuestre, no jè niende a ffronde de quidde c’ha fatte Gesecriste su’a Croce. Mò, belle-belle, trasìme ind’a Chièsie, vagnàmene ’a mane ind’a ll’acqua Sande e facìmene ’u segne d’a Croce.

-- Pascà, scè azzettamene a quidde scanne, ca jè ancore vacande, manisciamene.
-- Cuncè, chiane-chiane, hammà cadè? Pò te lamiende p’a jàmme ca no puè camenà. Nah, azziettete, arrepuèsete mò.


La Chiesa si riempie di fedeli, la funzione sta per iniziare, dalla sacrestia il clero si avvia sull’Altare, mentre un canto soave si alza nella navata, i fedeli in piedi accolgono i celebranti.
La Messa di Resurreazione ha inizio, si celebra la Pasqua cristiana, con questa cerimonia termina anche la Settimana Santa di Pascàle e Cuncètte e di tanti altri tarantini veraci che attendono il suono a festa delle campane con il Gloria.
Il mare giù dal porto, ondeggiando va ad accarezzare i natanti ormeggiati al molo della Marina, mentre su nel cielo, le nubi rossastre coprono spiacevolmente l’Isola.


Tonino Lenti






Segnala questa pagina
mappa del sito

Per un tuo commento scrivi sul Guest Book del Delfini Erranti


home   cookie policy guest book   sport   cultura   società   ambiente   delfinario   blunote